Frică. Frică. Frică.
Este peste tot.
Frică, groază, anxietate legată de ziua de mâine. Ce vom face? Cum ne vom descurca?
Frica de singurătate, frica de a nu fi destul de bun, frica de boală, frica de a-ți pierde identitatea de mamă, de soție, de femeie tânără… — sunt atât de multe. Dar cea mai mare și mai profundă dintre toate este frica de moarte — chintesența tuturor celorlalte temeri.
Frica a început demult, probabil în regnul animal. Nu sunt sigură în ce măsură animalele „simt” frica așa cum o facem noi sau dacă doar percep pericolul și reacționează instantaneu pentru a-și salva viața, fără a experimenta conștient acea emoție pe care noi o numim frică.
La oameni, însă, lucrurile stau diferit. În trecut, oamenii nu erau atât de anxioși pentru că viața era dură și îi călea. Astăzi, am devenit prea confortabili. Avem vieți ușoare și am căzut în capcana ideii că viața trebuie să fie sigură, comodă și aliniată cu dorințele noastre.
Dar viața este orice, mai puțin sigură. Drept consecință, am dezvoltat o teamă uriașă: aceea că realitatea s-ar putea să nu arate așa cum ne imaginăm sau ne dorim noi.
Așa că începem să ne „imaginăm” frici. Cum poți să te temi de ziua de mâine? Trăim exact astăzi și, da, facem tot ce putem astăzi pentru ca mâine să fie mai bine. Cu ce ne ajută, deci, să ne lăsăm paralizați de teama față de viitor?
Același lucru este valabil și pentru frica de boală. Suntem ființe biologice, mecanisme complexe, și este normal ca din când în când să apară „hopuri” sub formă de boală. Dacă se întâmplă, să o tratăm sau, mai bine, să o prevenim pe cât posibil, trăindu-ne viața la potențial maxim între timp.
În final, cea mai mare spaimă a umanității rămâne moartea. Pot înțelege această frică: teama de ceea ce urmează, de necunoscutul de unde nimeni nu s-a întors să ne povestească, teama că, în contrast cu faptul că ești aici acum, la un moment dat nu vei mai fi. Wow, acesta pare un motiv real de teamă!
Ani de zile am fost copleșită de frica de moarte. Până când, prin experiențe, învățare și muncă interioară, am ajuns să înțeleg că moartea este cel mai natural lucru care i se poate întâmpla unei ființe vii. Oricât de cinic ar părea, părinții își aduc copiii pe lume cu bucurie, fără să se gândească mereu că, din momentul concepției, acea ființă este „condamnată” să treacă prin experiențele vieții și, eventual, să moară.
Totuși, frica are rolul ei în situații extreme, când viața este în pericol și avem nevoie de reacții spontane: luptă, fugă sau, mai puțin avantajos, îngheț (freeze). Aici, programarea genetică are ultimul cuvânt.
Dar noi am evoluat și am dezvoltat o conștiință. Aceasta ne ajută să evaluăm situațiile și să decidem conștient dacă ceva merită cu adevărat să ne fie frică. Altfel, este doar o risipă de energie prețioasă și de timp, pe care le-am putea folosi mult mai constructiv.
Mai bine fă tot ce poți pentru a trăi o viață care să te lase fără regrete la final:
Fii bun, fii uman.
Nu purta pică; resentimentele te macină doar pe tine.
Fii curios despre viață, despre tine și despre felul în care gândești.
Împarte bucuria cu ceilalți.
Acceptă-i pe ceilalți: înțelege că ei nu sunt tu și nu pot reacționa mereu așa cum vrei tu.
Bucură-te de fiecare suflare, de fiecare clipire care îți aduce claritate. Bucură-te de cerul senin, dar și de ploaie, furtună sau frig.
Nu ne putem simți bine permanent. Nimeni nu ne poate garanta o stare de bine continuă. Pentru momentele dificile, trebuie să avem forța și determinarea de a trece prin ele. Poate nu e ușor — și nici nu trebuie să fie. Dezvoltarea conștiinței, maturizarea și înțelepciunea vin doar după ce suntem „frământați”, asemenea aluatului de pâine.
S-a întrebat cineva dacă pâinii îi place să fie frământată? Probabil că nu. Dar doar prin frământare, dospire și coacere, aluatul devine „Pâine”.
Hai să fim o pâine frumoasă, bine coaptă și crescută, plină de resurse pentru viața ce ne așteaptă!
Ești chinuit de frici, nesiguranțe sau anxietate? Există o lumină la capătul tunelului. Dă-mi un semn și haide să o descoperim împreună!
Cu cât citeam mai mult, cu atât îmi dădeam seama: această poveste vorbea pe limba rănilor pe care le-am purtat — și pe care le văd zilnic la oamenii cu care lucrez.
Că tocmai lucrurile despre care ni s-a spus că ne vor face buni
Descoperă de ce rezoluțiile de Anul Nou eșuează adesea și cum îți poți „reprograma” subconștientul pentru o schimbare reală. Învață diferența dintre „trebuie” și „vreau” și de ce singurul moment propice pentru transformare este ACUM.